Evacuarea Populatiei
Evacuarea reprezintă măsura de protecţie civilă luată înainte, pe timpul sau după producerea unei situaţii de urgenţă, la declararea stării de alertă, şi care constă în scoaterea din zonele afectate sau potenţial a fi afectate, în mod organizat, a populaţiei, a unor instituţii publice, operatori economici, animalelor, bunurilor materiale şi dispunerea lor în zone sau localităţi care asigură condiţii de protecţie şi supravieţuire.
Evacuarea se execută din:
a) localităţile prevăzute în hotărârea Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, denumit în continuare Comitet Naţional;
b) localităţile dispuse în zonele de planificare de urgenţă, de accident chimic sau în aval de construcţiile hidrotehnice, în cazul producerii unor dezastre;
c) alte localităţi/zone/obiective în care viaţa şi sănătatea locuitorilor şi a animalelor sau/şi siguranţa bunurilor materiale sunt puse în pericol în cazul unor situaţii de urgenţă.
Trecerea la executarea acţiunii de evacuare în situaţii de dezastre se hotărăşte de primar sau de prefect, după caz, la propunerea comitetului pentru situaţii de urgenţă competent. În situaţii de conflict armat, evacuarea se aprobă de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, la propunerea ministrului apărării naţionale.
Organizarea, conducerea şi asigurarea acţiunilor de evacuare, se stabilesc prin planurile de evacuare.
Trecerea la executarea evacuării se face la ordin.
Ordinul de evacuare în cazul situaţiilor de urgenţă, se emite de preşedintele Comitetului Naţional. În temeiul ordinului de evacuare comitetele ministeriale şi judeţene emit ordine de evacuare, primire/repartiţie la propunerea centrelor operative sau operaţionale pentru situaţii de urgenţă.
Comitetele locale, instituţiile şi operatorii economici emit decizii de evacuare, primire/repartiţie către structurile subordonate, respectiv celule.
Pentru executarea acţiunilor de evacuare se realizează dispozitivul de evacuare, care cuprinde:
a) centre de conducere şi coordonare a evacuării;
b) posturi de observare şi posturi de înştiinţare şi alarmare;
c) puncte de adunare a populaţiei şi de depozitare a bunurilor care se evacuează;
d) puncte de îmbarcare şi puncte de debarcare;
e) puncte de primire-repartiţie a populaţiei şi bunurilor evacuate;
Punctele de adunare a evacuaţilor se stabilesc de către comitetele pentru situaţii de urgenţă, pentru instituţiile publice şi operatorii economici acestea se organizează, de regulă, la sediu, iar pentru populaţie în locuri şi localuri publice: unităţi de învăţământ, case de cultură, cămine culturale, săli de sport, stadioane etc.
În funcţie de amploarea acţiunilor de evacuare şi de condiţiile specifice, punctele de adunare se încadrează cu personal în număr variabil, de regulă, în următoarea structură:
a) şeful punctului de adunare;
b) înlocuitorul şefului punctului de adunare;
c) grupa pentru constituirea eşaloanelor/indicativelor de evacuare, evidenţa populaţiei şi bunurilor care se evacuează;
d) personal pentru îndrumarea şi fluidizarea circulaţiei;
e) grupa medicală;
f) personal pentru ordine şi siguranţă publică;
g) grupa logistică.
Când capacităţile de cazare prevăzute în planurile de evacuare pentru primirea populaţiei, a bunurilor materiale şi a animalelor sunt insuficiente sau au fost afectate de dezastre, se organizează tabere de sinistraţi.
Decizia de instalare a taberei pentru sinistraţi este luată de primarul unităţii administrativ-teritoriale sau de prefect, la propunerea comitetului pentru situaţii de urgenţă, în funcţie de amploarea dezastrului, respectiv dacă acesta afectează una sau mai multe localităţi de pe raza unui judeţ.
Tabăra de sinistraţi se constituie din corturi, barăci/module sau poate fi mixtă, şi asigură spaţii pentru locuit, prepararea şi servirea hranei, igiena personală şi colectivă, depozitarea bunurilor sinistraţilor şi a ajutoarelor umanitare, precum şi asistenţă medicală, religioasă şi veterinară.
Raioanele de dispunere a taberelor de sinistraţi se stabilesc din timp de normalitate, în planurile de evacuare pentru situaţii de urgenţă, de către comitetele locale pentru situaţii de urgenţă, sunt avizate de serviciile de urgenţă profesioniste şi sunt aprobate de preşedinţii comitetelor judeţene pentru situaţii de urgenţă.
Raioanele de dispunere a taberelor de sinistraţi trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a) terenul să fie orizontal, să nu existe posibilitatea producerii alunecărilor de teren, surpărilor, precum şi manifestării efectelor altor factori de risc;
b) să existe drumuri şi alte căi de acces care să permită afluirea/defluirea sinistraţilor, aprovizionarea cu alimente de bază şi apă potabilă;
c) să existe, în apropiere, surse de apă care să satisfacă nevoile de igienă personală şi colectivă;
d) să asigure posibilităţi de racordare la reţeaua de alimentare cu energie electrică;
e) să ofere condiţii de protecţie împotriva incendiilor.
Tabăra de sinistraţi se împarte în 3 zone principale de activitate:
zona pentru conducere şi administrarea taberei: - punctul de control, punctul de primire, evidenţă şi repartiţie a sinistraţilor, conducerea taberei, punctul medical, punctul de primire/distribuire a ajutoarelor şi punctul de conducere şi coordonare a măsurilor de ordine şi siguranţă publică
zona de cazare : - corturile, barăcile şi construcţiile destinate cazării
zona activităţilor auxiliare/gospodăreşti:- sala de mese, bucătărie, depozit de alimente, rezerva de apă potabilă, spălătorie, punct de îmbăiere, punct sanitar, punct de adunare a resturilor menajere, depozitul pentru bunurile sinistraţilor, staţia de iluminat/grup electrogen, autoturisme şi autospeciale de intervenţie, autosanitare etc.
Fiecărui sinistrat cazat în tabără i se asigură un ecuson individual de identificare ( care conţine: numărul de ordine din registrul de primire/repartiţie; numele şi prenumele, seria şi numărul buletinului de identitate, cortul/baraca în care este cazat), o cartelă individuală pentru servirea mesei fiecare, iar ajutoarele se distribuie pe bază de tabel nominal. De asemenea, pe timpul cât este organizată tabăra, fiecare sinistrat cazat trebuie să respecte anumite reguli de conduită.